Incredibilele aventuri ale lui Andrei Popa, cel mai român dintre români. Episodul pilot: Când faci țuică și cazi în cazanul istoriei

Ficțiune istorică românească cu umor, sarcasm și călătorii în timp - un serial exclusiv pentru abonații plătitori România Secretă

Descarcă GRATUIT cartea „HAI SĂ FIM OAMENI - mic ghid de regăsire” de AICI | Ne poți urmări și pe: TikTok, Facebook, Instagram și poți da subscribe acestui canal de Youtube. Mulțumim! Iar dacă ai un secret de oriunde din țara asta, un loc special, un om sau o poveste, trimite-ni-le pe secreteleromaniei@gmail.com și, dacă sunt tari de tot, le publicăm!

De Răzvan Dragoș

Încep azi un serial dedicat abonaților plătitori. Este o serie de ficțiune istorică, plină de umor, ironie și sarcasm, dar și educativă, în stilul „România Secretă”. Este aventura unui român tipic, dintr-un oraș mic de provincie, supărat pe țara asta, pe politicieni, pe ultimii 36 de ani. Are studii medii și venituri la fel. Victima perfectă pentru manipulare prin fake news și algoritmi. E exact cum te-ai aștepta să arate, să vorbească și să se comporte un conspiraționist de manual. Dar ceva se întâmplă în viața lui și ajunge să-i fie demolate conspirațiile istorice.

Episodul pilot e la liber, să le fac poftă și abonaților free. De la următorul, doar cei care plătesc un abonament modic, de 5 euro pe lună, vor avea acces la el. Așa că, dacă nu crezi că e prea mult, click mai jos:

EPISOD PILOT: Când faci țuică și cazi în cazanul istoriei

Ai crezut vreodată că viața ta e banală? Că ești doar o șaibă rătăcită în motorul ruginit al României moderne? Andrei Popa fix asta e. Un clișeu ambulant. Un șablon. Un copy/paste genetic. Dacă s-ar face un sondaj național cu portretul-robot al românului tipic, Andrei Popa s-ar clasa pe locul 3, fiind devansat doar de Andrei Popa de pe locul 2 și domnul Andrei Popa de pe 1. Moaca lui Andrei Popa ar putea fi pusă pe drapel, în loc de stemă. Atât de român e.

E atât de român, încât îl cheamă Andrei Popa. Poate doar Ion Popescu să-l bată la românism, dar tot rămâne una dintre cele mai neaoșe combinații de nume și prenume. Familia Popa nici n-a stat pe gânduri, când au aflat că au fost binecuvântați cu un copil: Andrei a fost prima și singura variantă. Dacă se năștea azi, probabil îl chema Eric Popa. Eric Maximilian Popa. Bine că s-a născut în alte vremuri!

Dar tocmai apariția lui pe planetă în alte vremuri e atât o binecuvântare, cât și un blestem. O binecuvântare, pentru că nu-l cheamă Eric Maximilian, cum am stabilit. Un blestem, că a prins o bucățică de comunism care să-i permită să spună, cu superioritate: „Pe vremea aia era mai bine!” Mai adăugăm și că nu i-a prea plăcut școala, că în ultimii 30 de ani a citit doar cărțile tehnice ale mașinilor pe care le-a condus și etichete de bere, și, iată, avem personajul perfect!

Doar că, într-o zi, banalul lui Andrei Popa a explodat în fizică cuantică. Da, ai citit bine. FIZICĂ CUANTICĂ. E genul ăla de poveste.

Și nu s-a întâmplat la vreo piramidă misterioasă.

Nici la Sarmizegetusa.

Nici măcar în tunelurile dacice din Bucegi.

S-a întâmplat la cazanul de țuică.

Portretul unui român obișnuit căruia i se întâmplă ceva neobișnuit

Andrei Popa are 49 de ani și e șofer de autobuz în Câmpulung Moldovenesc. S-a născut în fundu Moldovei. La propriu, comuna. Și a emigrat la studii în metropola Câmpulung Moldovenesc, unde a și rămas. Că ce să și facă într-un oraș mai mare, unde „oamenii ie răi și să mâncă unu’ pă altu’.”

De 25 de ani, e căsătorit cu Maria, contabilă la Primărie. Și au o căsnicie pe cât de fericită poate fi o relație între doi români care au rămas împreună din inerție, rate și copii. Doi la număr.

Imaginează-ți o zi din viața lui Andrei: se trezește lângă aceeași femeie, de care deja e super plictisit, se duce la muncă, să facă același traseu de 20 de ani, se întoarce acasă la aceeași femeie și la copiii care îi freacă ridichea non-stop. Aproape că ți-e milă de el, cum îl vezi pe canapea, cu o bere în mână, în căutarea unor clipe de liniște. Nevasta vorbește în dialectul contabilicesc despre „proasta aia de Cecilia, iar m-am certat cu ea!” și „ce dracu’ fost în capul meu când m-am căsătorit cu tine?” Copiii îl tratează ca pe un tutorial prost filmat: util, dar enervant. „Tată, iar mi-ai trimis prostii pe Whatsapp…”

Și dacă nu era suficient, mai e și țara asta, condusă de hoți în ultimii 36 de ani, de care Andrei e profund scârbit, dezamăgit, sictirit.

Ei, ca să nu se simtă complet irelevant, Andrei s-a reapucat de studii. A absolvit magna cum laude cel mai popular masterat al românilor: Conspirații Naționale Aplicate. Dacii, civilizația primordială. Domnitorii noștri bravi, care au șters pe jos cu toată lumea. Comunismul glorios. Ne omoară ăștia cu dârele de la avioane. Pandemia. Vaccinul. Oculta. Tot tacâmul.

Până într-o zi, când se întâmplă ceva care-i dă tot universul conspiraționist peste cap.

Și totul începe dintr-o… distilerie.

Cazanul - locul unde realitatea românească întâlnește fizica cuantică

Una dintre puținele bucurii din viața lui Andrei Popa e casa părintească de la țară. Are acolo o grădină, pe care o lucrează cu aceeași plăcere cu care se înfruptă din roadele ei. Dar are, mai ales, o livadă de pruni, perla coroanei familiale. Prune pe care nu le folosește nicidecum la gem, dulceață sau alte mizerii. Nu, le împlinește destinul pentru care le-a lăsat Dumnezeu pe pământ: le transformă în țuică.

Într-o zi complet banală, la fel ca el, Andrei se duce la cazan, cu ultima recoltă de prune. De două lucruri era sigur:

• că iar va avea un rachiu dumnezeiesc, să muară toți dujmanii de ciudă

• că avea mai puține prune decât știa: „Tot se fură, bă, în țara asta, TOT! Ne furăm între noi, român pe român, ca animalele! Unde ești tu Țepeș, Doamne?”

Miroase a tărie, a fum, a prune, a sudoare și a filozofie rurală.

Discuțiile din jurul cazanului sunt foarte elevate:

„Ăștia de la UE, care vor să ne bage pumnu-n gură și să nu ne mai lase să facem țuica noastră strămoșească!”

„Așa au făcut ăștia mari toată istoria noastră, ne-au subjugat!”

„Io cred că ne bagă ceva și în apă, ceva 8G cu dâre de avion!”

„Se fură, dom’le, se fură…”

„Ați auzit că s-a descoperit un calculator dacic? Am văzut io la un mecanic de pe TicToc!”

Exact contextul perfect ca Universul să zică: „Gata, ajunge!”

Și când Andrei încearcă să repare o instalație electrică făcută de un „cine v-a lucrat aici?”, realitatea intră în reboot.

Scurtcircuit.

Flacără.

Țevile vibrează.

Aerul se condensează.

Și cazanul devine un portal.

O lumină albă inundă încăperea. Albă ca halatele medicilor de la Urgențe, care l-au cusut pe Andrei acum cinci ani, după ce a sărit gardul beat. Dar asta e altă poveste. Lumina îl înghite cu tot cu trelingul lui Adibas, luat de la piață.

Și Andrei Popa dispare.

De la cazan.

Din sat.

Din 2025.

Din toată logica normală a lumii.

Și așa, dintr-un accident, într-un sat din județul Suceava, s-a inventat prima mașină a timpului artizanală din istorie. Iar Andrei Popa a devenit primul călător în timp, care face salturi random prin istorie.

Norocoșii de la cazan, care au scăpat și au rămas în prezent, au mai auzit doar atât, în urma lui Andrei: „BĂĂĂ, SĂ NU-MI FURAȚI ȚUICAAA!!!”

(Nu se știe de ce doar Andrei a fost supt în vidul temporal, dar e o poveste și o vom accepta ca atare.)

Când s-a trezit, Andrei era scufundat în noroi, într-o pădure, și trei matahale de bărbați, îmbrăcați în blănuri de animale, murdari și foarte mânioși, îl priveau de sus. Unul dintre ei a vorbit într-o limbă pe care Andrei n-a mai auzit-o niciodată, dar, surprinzător, o înțelegea:

„Care dă primu’?”