Biserici din România cu povești incredibile

Descoperă biserici cu povești reale, mai tari decât pe Netflix: legende. mistere și fapte istorice

Descarcă GRATUIT cartea „HAI SĂ FIM OAMENI - mic ghid de regăsire” de AICI | Ne poți urmări și pe: TikTok, Facebook, Instagram și poți da subscribe acestui canal de Youtube. Mulțumim! Iar dacă ai un secret de oriunde din țara asta, un loc special, un om sau o poveste, trimite-ni-le pe secreteleromaniei@gmail.com și, dacă sunt tari de tot, le publicăm!

Vă povesteam, într-un articol anterior, despre un preot din Cluj care a reușit să-i fraierească pe habsburgi că vrea să facă un depozit și i-a ieșit biserică. Și nu orice biserică. Prima biserică românească între zidurile cetății Clujului!

Biserici cu povești uimitoare - de la legende la documente

Dar țara asta e plină de biserici cu secrete și povești fascinante. Dacă zidurile ar vorbi, unele lăcașuri de cult ar bate la fundul gol scenariștii de la Netflix. Așa că, am săpat și am găsit câteva. Între legende cu blesteme, manuscrise ascunse în poduri și camere medievale de „terapie de cuplu”, aceste lăcașuri nu sunt doar locuri de rugăciune, ci adevărate cronici vii ale istoriei noastre.

Sunteți gata? Super! Să facem o cruce și să-i dăm drumul!

Chiajna - biserica „blestemată” de la marginea Bucureștiului

Foto via

În cartierul Giulești, pe un câmp, există o ruină. Acum e doar o imagine tristă, dar a fost cândva una dintre cele mai mari biserici ale epocii fanariote. Ziduri de peste un metru grosime, lungime de 43 de metri și înălțime de 17. Un colos în stil neoclasic, început de Alexandru Ipsilanti și terminat pe la 1790 de Nicolae Mavrogheni.

Cu toate că era cât o zi de post (nu m-am putut abține!), n-a apucat să fie sfințită. De ce? Au năvălit eternii noștri colegi medievali, turcii. Și, văzând-o așa mare, au crezut că e o cetate și au bombardat-o. Apoi, i-au și dat foc, să fie treaba treabă. Documentele s-au făcut scrum, dar structura masivă a rămas în picioare.

Și dacă n-a fost suficient, a mai năvălit în zonă un alt flagel, chiar mai nasol decât turcii: o epidemie de ciumă de care n-a scăpat nici chiar mitropolitul Cosma Popescu, care a murit între zidurile bisericii.

Coincidență sau blestem, lăcașul n-a mai prins nicio slujbă. Cutremurul din ’77 i-a dărâmat și turla, iar astăzi ruinele inspiră legende urbane cu clopote dispărute și sunete misterioase în miez de noapte.

Biserica Sfântul Nicolae din Densuș (județul Hunedoara) - templu roman reciclat în biserică

Foto via

În Țara Hațegului, biserica Sfântul Nicolae din Densuș e mai degrabă un puzzle istoric. Ridicată probabil în secolele XII–XIII, ascude un secret care ar da vise umede oricărui dacopat: în construcție, s-au folosit pietre și coloane aduse direct de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa! Dar visele se încheie aici. Pentru că unii istorici susțin că pe locul ei ar fi fost un templu roman păgân, dedicat lui Marte, zeul războiului. Și iată cum din păgânism s-a născut un lăcaș creștin. Încurcate sunt căile istoriei!

Unii localnici susțin că ar fi fost construită de uriași. Gheorghe Funar ar zice: „Cum, nu știați? Uriașii cu populat mii de ani teritoriul nostru și au ridicat marile construcții! Asta după ce au făcut piramidele! Deci, românii au construit piramidele!”

Și dacă n-ar avea o poveste suficient de încâlcită, frescele de secol XV dau apă la moară legendelor: Iisus pictat în costum popular românesc, Apostolul Toma torturat, sfinți cu ochii scoși de invadatori otomani.

Peste toate, rămâne recordul istoric: de șapte secole, aici se țin slujbe neîntrerupt!

Biserica de lemn din Ieud Deal (județul Maramureș) - locul unde s-a găsit una dintre cele mai vechi scrieri românești

Foto via

Știm că Maramureșul e plin de biserici de lemn, multe dintre ele în patrimoniul UNESCO. Și asta e, dar are un atu față de celelalte: în podul ei s-a găsit o scriere destul de veche, dacă mi se permite ironia.

E 1921. Preotul Arthur Anderco cotrobăie prin podul acestei biserici și dă peste un manuscris. Habar n-avea că a găsit, de fapt, o comoară! Denumit „Codicele de la Ieud”, e o culegere de texte religioase („Legenda Duminicii” și omilii pascale, printre altele) scrise într-o „română” veche, cu caractere chirilice.

Și aici începe dezbaterea istoricilor. Pe prima pagină a manuscrisului apare numărul „6900”, pe care unii cercetători l-au interpretat ca an corespunzător erei bizantine (adică 1391–1392). Și așa s-a născut ipoteza că ar putea fi unul dintre cele mai vechi texte în limba română. Alții sunt mai prudenți și plasează textul în jurul secolului al XVII-lea.

Oricând ar fi fost scris, un lucru e sigur: e vechi, frate! Și, din acest motiv, a ajuns în patrimoniul Bibliotecii Academiei Române, ca monument al limbii române vechi.

Biserica fortificată din Biertan (județul Sibiu) - „închisoarea matrimonială”

Foto via

Uitați-vă cum arată biserica asta! S-o bagi în UNESCO, nu alta! Și chiar e! Dar, dincolo de arhitectura gotică și zidurile de incintă cu turnuri, se ascunde un secret demn de tabloide: aici a exitat cândva o „cameră a împăcării”.

Voiați să divorțați? Nasol! Vă băgau în camera asta, în speranța că vă veți rezolva problemele! Că nu-i timp de divorțuri, e Evul mediu, avem alte probleme mai importante, gen să nu murim dacă ne înțepăm într-un cui sau de ciumă.

Deci, cuplurile care voiau să divorțeze erau introduse, timp de două săptămâni, în această încăpere foarte mică din biserică. Practic, erau unul în sufletul celuilalt. La propriu. Un singur pat, o singură lingură, o singură farfurie. Știam că metodele de tortură medievale au fost foarte inventive, dar asta duce totul la alt nivel!

Bottom line: dacă rezistau, rămâneau căsătoriți. Dacă nu, divorțul era acceptat, dar soțul vinovat muncea pentru biserică și întreținea familia.

Rezultatul? În 300 de ani, cât a durat această practică, doar un singur divorț. Terapie maritală medievală, mai eficientă decât orice sfaturi ți-ar putea da ChatGPT.

Biserica Mihai Vodă (București) – mutată ca să scape de buldozere

Foto via

Anul e 1985. Poporul făcea foamea, iar Ceaușescu era în delir arhitectonic. I s-a pus pata pe biserica fostei Mănăstiri Mihai Vodă, ctitorită chiar de Mihai Viteazul, în 1594. De ce? Păi, era în calea grandioaselor proiecte urbanistice ale anilor ‘80. Așa că, jos cu ea! Doar că în ultimul moment s-a optat pentru mutarea ansamblului, și aici intră în scenă super-eroul nostru.

Pentru că, dacă ceva e ciudat în cartier, pe cine vei chema? INGINERUL! Numele lui e Eugeniu Iordăchescu și a venit cu soluția salvatoare: translarea. Concret: MUTĂM BISERICA CU TOTUL, FĂRĂ S-O DEMONTĂM!

Ce poate fi așa greu? Urcăm pe șine colosul ăsta de 900 de tone și îl mutăm 289 de metri mai încolo, să-l ascundem în jungla urbană. Operațiunea s-a desfășurat în pantă, iar biserica a fost coborâtă cu ~6,2 m la destinație, în spatele unor blocuri, ca să fie ferită vederii.

Operațiunea s-a desfășurat timp de câteva luni, timp în care biserica a alunecat, încet, pe șine, spre noua ei casă. Vă dați seama ce efort și ce risc incredibile, pentru salvarea unui monument medieval? Ce bine că și azi știm să avem grijă la fel de istoria noastră!

„Dintr-un Lemn” (Frâncești, județul Vâlcea) - biserica dintr-un singur stejar

Aici avem o frumoasă legendă: un călugăr rătăcitor ar fi găsit în scorbura unui stejar o icoană a Maicii Domnului. Apoi, a auzit o voce divină care i-a spus: „Fiule, ai treabă! Trebuie să faci o biserică DOAR din acest stejar! SUCCES!” Călugărul s-a executat, că nu te pui cu Marele Boss, și, doar din trunchiul acelui stejar, a ridicat o mică bisericuță de lemn. De acolo și numele: „Dintr-un Lemn”.

Poveste este atestată în scris de călătorul Paul de Alep (diacon al Patriarhului Macarie al Antiohiei), care vizitează mănăstirea în anii 1653–1658 și notează existența icoanei miraculoase găsite în trunchi și a bisericii ridicate din acel copac. Nu putem decât să-l credem pe cuvânt.

Cert este că, în jurul micii biserici de lemn inițiale, domnitorul Matei Basarab a întemeiat, în secolul al XVII-lea, un adevărat ansamblu monahal, adăugând o biserică mai mare de piatră (sfințită în 1635) și chilii. Complexul monahal există și astăzi și cuprinde atât vechea bisericuță de lemn, cât și biserica de piatră și clopotnița brâncovenească. Mănăstirea „Dintr-un Lemn” este un important loc de pelerinaj, datorită icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, despre care se crede că este chiar cea găsită de călugărul din legendă.

Aceste biserici arată că, indiferent de epocă – medievală, fanariotă, comunistă sau contemporană – oamenii au lăsat în ziduri nu doar piatră și lemn, ci și povești care ne definesc.