Blocul cu un singur balcon și arhitectura absurdă: România între beton și carton
Descoperă blocul cu un singur balcon din Cluj și alte aberații arhitecturale din România. De la „betonismul” comunist la dezvoltările imobiliare de carton „de lux”.
Descarcă GRATUIT cartea „HAI SĂ FIM OAMENI” de AICI | Ne poți urmări și pe: TikTok, Facebook, Instagram și poți da subscribe acestui canal de Youtube. Mulțumim! Iar dacă ai un secret de oriunde din țara asta, un loc special, un om sau o poveste, trimite-ni-le pe secreteleromaniei@gmail.com și, dacă sunt tari de tot, le publicăm!
Azi avem o poveste din România care încă își linge rănile trecutului: blocul cu un singur balcon din Cluj-Napoca și alte absurdități arhitecturale, din comunism și de azi!
Dar până să intrăm în pâine, să vedem cum stăm, la o săptămână de la lansare. Astea sunt cifrele:
Nu e rău deloc, după o săptămână! Le mulțumim mult tuturor celor care s-au abonat și celor care au ales să ne susțină cu câte 5 euro în fiecare lună, suntem super recunoscători! 5 euro, cu 5 euro, cu 5 euro, se tot strâng și toată lumea e fericită: noi ne putem face treaba liniștiți, iar voi primiți conținut de calitate, pe care nu-l mai vedeți în altă parte și abia așteptați să îl citiți! Așa că, dacă vrei să ne susții, bagă un subscribe! Iar dacă ne dai și un 5 euro, sărumâna, conașule/conașă, te pupăm pe portofel! E important pentru noi să știm că există oameni care sunt alături de noi la început de drum. Ne înclinăm, vorba soțului Oliviei Steer, îmi scapă numele!
Și acum, let’s dive in, cum zice ungurul, că despre un arhitect maghiar e vorba în povestea de mai jos.
Blocul cu un singur balcon – capodoperă a absurdului românesc
Dacă ai trecut vreodată prin Piața Mihai Viteazu din Cluj-Napoca, poate ai observat un bloc… altfel. Sau poate nu, că de la atâta „betonism” comunist, ochiul românului s-a antrenat să ignore absurdul. Dar dacă îți spun că acolo, în centrul urbei, șade frumos un bloc cu UN SINGUR balcon?
Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti, dar iată că e! Un singur apartament are balcon, atât. Kafka, frate! Sau, mă rog, viziune comunistă, frățioare! De parcă cineva a vrut să pună balcoane, dar i s-au terminat materialele la primul și a zis: „Lasă, merge și-așa!”. Păi nu trăim noi în țara lui „merge și-așa”?
Blocul a fost construit în 1961 și a fost proiectat de arhitectul Zoltán Balázs, care a emigrat în Ungaria, în anii ‘70. Probabil, n-a mai putut cu glumele care se făceau pe seama blocului și s-a tirat.
Dar cele mai tari sunt teoriile despre nașterea acestei abominații, dintre care se disting trei:
1️⃣ Legenda amantlâcului: Se zice că apartamentul cu balcon ar fi fost pentru amanta unui boss mare de la partid, iar ea a cerut balcon. Și dacă femeia a cerut, bărbatul s-a executat! Că ce nu face un bărbat pentru o femeie? Îi pune chiar și balcoane!
2️⃣ Teoria creatorului: Arhitectul Zoltán Balázs, proiectantul clădirii, ar fi zis că pur și simplu „așa i-a ieșit” la calcule, ca să „rupă monotonia fațadei”. Păi a rupt-o, cum să nu! Balconul ăla e ca o măsea de aur într-un zâmbet știrb!
3️⃣ Eroare birocratică: Un inginer constructor susține că tot a doua fereastră ar fi trebuit să aibă balcon, dar Partidul a refuzat proiectul. Și, cum un birocrat comunist a tăiat balcoanele cu un X pe planșă, dar a ratat unul, constructorul l-a lăsat, că doar așa scria în hârtii! Se putea întâmpla așa ceva altcândva decât în comunism? Da, de exemplu, ÎN ZIUA DE AZI!
Dar haideți să ne scufundăm și mai tare în arhitectura comunistă, să vedem ce minunății mai găsim!
Ce s-a întâmplat cu arhitectura în comunism?
De la realism socialist la „cartiere pentru popor”
În primii ani ai regimului comunist, arhitectura din România era inspirată de realismul socialist sovietic. Ce însemna asta? Clădiri monumentale, cu detalii decorative, coloane, basoreliefuri patriotice și sculpturi muncitorești. Era o arhitectură impunătoare, menită să arate „măreția” regimului. Un fel de: „Și noi putem fi la fel de grandomani ca Mama Rusia! Ce, suntem mai proști?”
Exemple perfecte ale acestei epoci sunt Casa Scânteii din București, construită între 1952-1957, și clădirile administrative din orașele miniere și industriale, unde ai impresia că se filmează un remake sovietic al „Game of Thrones”.
Casa Scânteii în comunism, via
De ce blocurile comuniste arată la fel în toată țara?
În anii ’60, comuniștii au renunțat la stilul sovietic și au trecut la arhitectura funcțională și standardizată. Asta înseamnă că s-a trecut de la „ceva măreț, să placă la toată lumea” la „să fie util, tovarăși, ce atâta estetică?” Asta s-a manifestat prin:
Blocuri identice, construite în serie, cu prefabricate din beton – Ca să se construiască repede și ieftin. De aceea, când vizitezi un cartier din București, Cluj sau Botoșani, ai un sentiment de deja-vu: toate arată la fel.
Spații verzi (teoretic), străzi largi și multă simetrie – Era important ca muncitorul să aibă unde să se plimbe după schimbul de noapte. Că doar se plimba și n-avea ce să cumpere e altă discuție! Ce atâtea pretenții? O plimbare în parc și fuguța acasă, că la 8 e tovarășul suprem la televizor!
Orașe noi, construite de la zero – Cum e Victoria (Brașov), Ștei (Bihor), Scornicești (cum să nu devină oraș locul în care a văzut lumina zilei marele conducător?) sau orașul care a crescut, ca prin minune, în jurul combinatului siderurgic din Hunedoara.
Orașul Scornicești în comunism, din arhiva Casei de Cultură Scornicești, via
Așa au apărut cartierele comuniste tipice: Drumul Taberei (București), Mănăștur (Cluj), Alexandru cel Bun (Iași), Dacia (Timișoara) – cartiere care trebuiau să fie moderniste și aerisite, dar, odată ce Ceaușescu a decis că „fiecare palmă de pământ trebuie folosită”, au devenit niște jungle de beton. Ce, nu era bine? Toată lumea avea „servici” și casă!
Cartierul Mănăștur din Cluj-Napoca în comunism, via
Ceaușescu și obsesia pentru „sistematizare”
După ce lui Ceaușescu i-a venit ideea creață că trebuie să plătim datoria externă, în anii ’80 s-a trecut la construcția „de avarie”: „Înghesuiți-vă, tovarăși, și răbdați frig și faceți foamea, că avem o datorie de plătit!”
Blocurile „cutie de chibrituri” – Au devenit mai mici, mai înghesuite, mai prost finisate. Apartamentele aveau camere mai mici, holuri înguste și uneori… lipseau lifturile. Pentru că socialismul nu se construiește în lift, o invenție a Occidentului decadent, ci pe jos, pe scări, până la etajul 10, să faci piciorul frumos! Că poate leșinai când ajungeai sus, nemâncat fiind, e doar un detaliu.
Reconfigurări haotice – În unele blocuri, s-au schimbat compartimentările din mers, cum e cazul celor cu balcoane tăiate la jumătate, scări care nu duc nicăieri sau intrări ascunse. Cine zice că trebuie să știi pe unde se intră în bloc? Important e că ai unde să intri!
Sistematizarea urbană „la ordin” – Ceaușescu a demolat case, biserici și clădiri istorice ca să facă loc unor blocuri standardizate, fără personalitate, cum a fost cazul Centrului Civic din București, construit pe ruinele fostului cartier Uranus.
Demolări în București, în anii ‘80
Punctul culminant al gigantomaniei comuniste a fost, evident, Casa Poporului, a doua cea mai mare clădire administrativă din lume, după Pentagon. Cost? O țară întreagă condamnată la foame și frig. Dar ce frumos arată! Ce dacă au murit niște oameni? Măcar avem cu ce ne lăuda!
Construcția Casei Poporului, din arhiva arhitectului Alexandru Nicolae Panaitescu, via
Iar când am scăpat de comunism și credeam că totul va fi lapte, miere și construcții făcute cu cap, a venit democrația și…
Haosul imobiliar post-’90 – De la beton la carton
Dacă în comunism se construia „prost, dar rezistent”, în democrație am trecut la nivelul următor: scump și fragil. Și, dacă stăm bine să ne gândim, e chiar o realizare „mai măreață” decât ce s-a făcut în comunism. Să iei o idee proastă și s-o faci și mai proastă, dar să o vinzi ca premium – e nevoie de geniu pentru asta!
Blocuri care pică înainte să fie gata – România „rezidențială” în 2025
Apartamente „de lux” cu pereți de hârtie
Dai 200.000 de euro pe un apartament (sau o garsonieră în Cluj), da’ stai în față! După aia treci în spate și constați că geamurile sunt invers, pereții sunt mai moi decât un fund nedus la sală, iar prizele sunt montate după o logică de Minecraft. Pe principiul „Lasă, mă, că nu locuiești în perete, ce-ți pasă unde e priza?”. Și nu e vorba doar de blocuri de cartier, și în ansamblurile „premium” vezi situații în care developerii au considerat că betonul e un moft.
Cartiere „moderne” fără trotuare, parcuri sau locuri de parcare – Te-ai mutat în noul „Beverly Hills” de lângă oraș? Felicitări! Ai parte de drum de pământ, iluminat public inexistent și două locuri de parcare pentru 100 de familii. Dar hei, ai un balcon fancy unde poți ieși să admiri câmpul și să-ți plângi alegerile!
Lifturi care nu există, dar sunt plătite
Mai ții minte că în comunism erau blocuri unde liftul nu ajungea la toate etajele? Ei bine, în democrație avem ceva și mai tare: blocuri unde ai plătit liftul, dar nu există! Te descurci tu, că doar ai plătit „vedere panoramică”.
Mansarde ilegale legalizate
În comunism, apartamentele erau înghesuite, dar măcar erau făcute pe planul inițial. În democrație, am inventat blocurile cu mansardă ilegală, dar legalizată ulterior. Adică, dezvoltatorul imobiliar a aruncat niște camere în plus pe bloc, a făcut apartamente de 30 mp pe care le-a vândut la preț de vilă și, ce să vezi?, peste câțiva ani, Primăria a zis „merge și-așa”.
Blocuri cu vedere la lac, dar fără canalizare
Ce contează că ai apartament cu „vedere la lac”, dacă în loc să ai canalizare ai fose septice? Că e mai bine să fii în armonie cu natura, nu? Dacă ai chef să arunci gunoiul, doar deschizi fereastra și-l lași să alunece natural!
Clădiri de birouri neterminate, care sunt deja istorie
Există ruine din Roma antică și există clădiri de birouri din București care n-au fost niciodată finalizate, dar au prins deja mucegai de epocă. Celebra Cathedral Plaza, monument al „merge și-așa”-ului democratic, zace neocupată de ani de zile pentru că nimeni nu s-a hotărât ce vrea să facă cu ea.
Și cel mai important: țepele imobiliare
Tocmai am fost martori la țeapa Nordis. Dar e doar una dintre marile țepe imobiliare care s-au dat în ultimii 35 de ani. Sute de mii de români, poate chiar milioane, au rămas cu banii dați și cu apartamentele în soare, pentru că niște dezvoltatori imobiliari au știut să profite de capitalismul de cumetrie și de „democrația originală” pe care ne-a promis-o Iliescu.
În concluzie, dacă înainte aveam comunismul, care a făcut blocuri urâte, dar durabile, acum avem democrația, care a produs niște caricaturi arhitecturale, dar la preț de lux.
Ar trebui să râdem sau să plângem?
Blocul cu un singur balcon e doar un simptom al improvizației arhitecturale românești. Înainte, improvizam pentru că nu aveam materiale și ordinele veneau de la Partid. Acum improvizăm pentru că dezvoltatorii vor profit rapid, iar autoritățile dorm pe ele.
Dar hai să fim sinceri: încă râdem de comunism, dar în 35 de ani de „libertate” am produs și noi niște aberații arhitecturale care nu vor supraviețui nici jumătate din cât au rezistat „cutiile de chibrituri” comuniste.
Oare e mai bine să locuiești într-un bloc comunist vechi, dar solid? Sau într-un „cartier rezidențial” unde au montat pereți despărțitori din gips-carton și ai șanse reale să te trezești în sufrageria vecinului?
Între timp, blocul cu un singur balcon rezistă. Și o să mai reziste. Până la urmă, cine râde la urmă, râde mai bine. Și cel mai probabil, râde din singurul balcon amuzant, dar și rezistent din Cluj-Napoca.
Tu ce alegi? Un bloc comunist solid sau un penthouse de carton?