Iluzia separării: Cum ne controlează „Noi” VERSUS „Ei” | Un pic de psihologie socială
Descoperă cum ne-am auto-programat să vedem separare („noi" vs. „ei") și cum această iluzie este exploatată pentru control. O mică analiză a psihologiei umane și a consecințelor divizării.
Descarcă GRATUIT cartea „HAI SĂ FIM OAMENI - mic ghid de regăsire” de AICI | Ne poți urmări și pe: TikTok, Facebook, Instagram și poți da subscribe acestui canal de Youtube. Mulțumim! Iar dacă ai un secret de oriunde din țara asta, un loc special, un om sau o poveste, trimite-ni-le pe secreteleromaniei@gmail.com și, dacă sunt tari de tot, le publicăm!
Cum se manifestă iluzia separării
Întreaga istorie a umanității poate fi redusă la un singur cuvânt: VERSUS. Puternici versus slabi. Săraci versus bogați. Credincioși versus necredincioși. Rasă versus rasă. Orientare sexuală versus orientare sexuală. Al meu versus al tău. Ai noștri versus străini. Națiune versus națiune. Ne-am construit un întreg sistem de credințe, valori și principii în jurul lui VERSUS. Iar acum ne mirăm că politicienii îl folosesc ca să ne controleze. Păi, ne-am făcut-o cu sapa noastră! Noi, oamenii. Nu Dumnezeu, nu Universul, nu soarta, nu destinul implacabil. NOI! În momentul în care am decis că unii sunt mai buni decât alții doar pentru că au mai mult.
Rolul istoriei în perpetuarea lui „noi” VERSUS „ei”
Totul a început în momentul în care primul om a avut o bucată mai mare de pământ decât alții. Acolo s-a născut VERSUS. Acolo a existat posibilitatea a două alegeri. Fiecare alegere putea să plaseze umanitatea pe o altă cale:
Împart
Țin pământul doar pentru mine și mă folosesc de el pentru a-i subjuga pe alții.
Știți ce decizie s-a luat.
Și nu putem da vina pe biologie, pe instinctul de supraviețuire. Există o mulțime de exemple în regnul animal, în care diverse specii conlucrează, împart resursele oferite de natură. Ca să nu mai spun cum colaborează și împart plantele între ele. Deci, „codul” uniunii există în natură. Doar că noi am ales codul separării.
Și e ciudat, că înainte, când eram vânători-culegători, am colaborat, am ÎMPĂRȚIT ca să supraviețuim. Sigur, ne-am și dat în cap, dar așa erau vremurile: spargi un cap, da’ stai în față la mâncare! Dar am fost suficient de abili încât să nu ne dăm în cap până la exterminare. Apoi, ne-am așezat la agricultura noastră și ne-am lăsat vrăjiți de pământ. De avuție. Și s-a născut VERSUS. Membrii aceleiași specii, care a trecut prin milioane de ani de evoluție ca să ajungă în acel punct, au decis, într-un moment, că unii sunt mai buni decât alții pentru că au mai mult. Și de aici s-a dus dracului totul.
Nu ne ajunge pământul nostru, vrem și pământul vostru!
În nebunia colectivă care s-a născut atunci, ne-am dat seama că putem avea mai mult. Deși era suficient pentru toți. Ne-am organizat în sate, orașe, regate, imperii, construite pe baza râvnei. Pur și simplu n-am putut accepta că „alții” au și ei bucata lor de pământ, că au strâns și ei, din toată sărăcia, niște avere, și am mers peste ei. I-am cucerit și i-am subjugat.
Apoi, după ce am descoperit „PR-ul”, ne-am amăgit că i-am „civilizat”, că „le-am făcut viața mai bună”. Ce să zic, o super viață în cadrul unor structuri statale care le-au furat pământul, avuția, libertatea. Homo sapiens s-a folosit de mintea incredibilă care i-a fost dăruită de natură pentru a-și subjuga semenii. Aceeași minte care e capabilă de lucruri incredibile, cum ar fi să construiască o rachetă și să zboare pe Lună, a fost folosită pentru exterminarea „altora”, mai „slabi”. Aceeași specie, dar unii s-au considerat mai homo sapiens decât alții. Atât s-a putut. Nu mai exista cale de întoarcere.
Impactul religiei și al naționalismului
O să vă dau un twist revelator la ce scrie în Biblie: omul l-a făcut pe Dumnezeu după imaginea sa. Dacă ne-am considerat mai buni decât alții pentru că aveam mai mult, de ce n-ar funcționa asta și în cazul lui Dumnezeu? Astfel, „Dumnezeul nostru” a devenit mai bun decât „Dumnezeul vostru” și ne-am dat în cap pentru asta! Din 100 de MARI războaie ale istoriei (mari, da? nu orișice războiaș, ci alea epice), mai mult de un sfert au avut ca motiv „Dumnezeul nostru” versus „Dumnezeul vostru”.
Ceea ce trebuia să ne unească ne-a separat și mai tare. Așa l-am transformat pe Dumnezeu într-un dușman, iar acum ne uităm spre cer și îl întrebăm: „Doamne, cum poți permite toate atrocitățile din lumea asta?”
Dar noi cum ne permitem să-l facem pe Dumnezeu responsabil pentru TOT ce am construit (mai degrabă am distrus) noi, cu mânuțele noastre?
Am descoperit că avem culori diferite, iar asta a fost intolerabil!
Cum, frate, să existe și albi, și negri, și galbeni, și ce-or mai exista? Asta e lucrarea necuratului! Facem așa: noi, albii, am stabilit că noi suntem cei mai șmecheri, că am fost mai lacomi, avem mai mult pământ, am strâns mai multă avere și îl avem în echipa noastră pe Dumnezeul „ăla bun”! Iar voi, ăștia de alte nuanțe de pe codul Pantone, sunteți niște sălbatici care trebuie „civilizați” cu forța! Ce ziceți, vă convine? Super! Ne bucurăm că ați dat join la subjugare și că apreciați acest nou episod al îndrăgitului serial „Oameni suntem, dar unii mai oameni decât alții!”
Apoi, am inventat națiunile. Și evident că unele națiuni se cred mai șmechere decât altele
Ca să avem o oarecare identitate, că eram împrăștiați, vai mama noastră, ne-am grupat în națiuni și ne-am dezvoltat orgolii pe măsura mărimii. E un fel de măsurare a penisurilor, faza pe națiuni. Unele națiuni aveau mai mult, altele mai puțin, și iar ne-am luat la tăbăceală. Am dezvoltat mândrii naționale pentru niște entități care nu existau acum 150 de ani. Și suntem gata să le dăm în cap altora, doar ca să le demonstrăm că „națiunea noastră” e mai tare decât „națiunea lor”. GG, umanitate!
Dar am descoperit că nu ne place unii de alții nici chiar în cadrul națiunilor noastre! Unii au alte culori, deci nu sunt de-ai „noștri”! Alții preferă să facă dulce-dulce dragoste cu persoane de același sex, HUOOOOO! Alții au un handicap, alții sunt grași, slabi, proști, săraci, deștepți, morali, principiali, NU SE ÎNCADREAZĂ ÎN STANDARDELE NAȚIUNII NOASTRE!
Iar ca spălarea pe creier să fie totală, iluzia separării a fost amplificată de cultura populară, mass-media, politicieni, companii, advertising, internet și orice altă unealtă inventată de om prin care se propagă ideea de VERSUS.
Iar dacă vorbim despre o națiune care a și făcut parte dintr-un sistem totalitarist, efectele sunt devastatoare.
Având în vedere toate astea, e de mirare că cea mai eficientă armă a politicului e VERSUS? Nope! Se lucrează cu materialul clientului: Ați vrut separare? Păi luați, frățiorilor, separare!
Și așa se ajunge la certuri în familii, între prieteni, între oameni random. Pentru că unii știu să se folosească de iluzia separării pentru control și manipulare. Atât. Nu e inginerie spațială. E doar natura umană în toată splendoarea ei.
Depășirea iluziei separării
Există în spiritualitate principiul non-dualității, despre care scriu o nouă carte. În aparență, e o idee foarte simplă care spune așa: nu există bine-rău, interior-exterior, noi-voi. Dualitatea e formată doar din niște etichete create de ego-ul uman, ca să se simtă special. În realitate, toți suntem UNUL și TOTUL se întâmplă AICI și ACUM, într-un ocean al posibilităților infinite.
Dar nici măcar nu avem nevoie de spiritualitate ca să conștientizăm că TOȚI suntem aceeași specie!
O specie care a făcut o alegere.
O specie care a ales să acumuleze și să subjuge, în loc să împartă.
O specie care a ales să-i umilească pe unii, pentru că i-a considerat mai „slabi”.
O specie care a ales să-i trimită pe unii dintre membrii ei la moarte, pentru că „supraviețuirea celor puternici”.
O specie care a ales separarea, în locul uniunii.
Au fost alegeri proaste? Bune? Au fost DOAR alegeri! Fix ca alegerile pe care fiecare dintre noi le face zi de zi. În esență, ele nu sunt bune sau proaste. Sunt alegeri. Efectele le vedem în timp.
Trebuie să ne împăcăm cu alegerile noastre și să vedem ce alegem de aici înainte. Pentru că, dacă vom continua să trăim în iluzia separării și să alegem în consecință, calea spre autodistrugere e asigurată.
Revin mai târziu