De Răzvan Dragoș
Învierea se poate ascunde în locuri total neașteptate. Uneori, o poți găsi chiar ca surpriză într-un ou de ciocolată.
Dar trebuie să mori un pic pentru a învia, nu? Și nu asta facem în fiecare seară, înainte de culcare? Omorâm verisuni mai vechi de-ale noastre, doar ca să înviem a doua zi, ca niște Iisuși proaspăt scoși din cutie.
Dar putem să o ducem și mai departe. Din punct de vedere biologic, înviem de la un moment la altul.
Celulele noastre se schimbă într-o lună.
Ficatul ni se reînnoiește cam o dată pe an.
Oasele? O dată la zece ani.
Chiar și gusturile se reinventează, la propriu, la fiecare două săptămâni. Dar și la figurat.
Mai mult: aproape toți atomii din corpul nostru se schimbă într-un an. Adică, acum un an, eram literalmente altcineva.
Mintea ni se rescrie zilnic.
Deci, nu suntem ființe statice care au parte de schimbare. Suntem schimbarea însăși. Suntem Învierea.
Vrei să ne distrăm și mai tare? Nu simți că învii când te pierzi în ochii persoanei iubite?
Când te uiți în ochii nevinovați de copil și simți că te scufunzi în abisul inocenței?
Nu simți că mori când vezi asta?
Și apoi că învii când vezi asta?
Ea e Rocsana Contraș, zâna-șefă de la Asociația „Car de Bine”, care de vreo 14 ani pune zâmbete pe fețele copiilor uitați ai României. Azi, de Vinerea Mare, celor 150 de copii pe care i-am vizitat în Recea-Cristur le-au înviat zâmbetele pe fețe.
Murim. Înviem. Murim. Înviem. Murim. Înviem.
Și totuși, ceva rămâne neschimbat.
Cine? Ce?
Asta e dilema Învierii. Oricât am muri și învia, ceva rămâne acolo, neperturbat.
Și acum, întrebările alea grele, care îți vor reseta softul interior:
Când totul din tine se schimbă în permanență, cine e cel care observă?
Cine e cel care iubește?
Cine e cel care duce cadouri de Paște unor copii din satele uitate ale României, sperând să le aprindă un zâmbet și o rază de sens?
Cine e cel care oferă, fără să aștepte nimic la schimb?
Cine e Neschimbatul într-o lume schimbătoare?
Dacă faci liniște în tine, răspunsul va veni de la sine.
Iar pentru asta, îți doresc un Paște liniștit.
bravo!!!