Jurnalul de bord al căpitanului.
„Dragă Răzvan de acum 9 zile, îți scriu dintr-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, în speranța că, printr-o extorsiune a degajamentului spațiu-timp, mesajul ăsta va ajunge la tine.
Lumea din care îți scriu e diferită de a ta. Au trecut 9 zile de la Apocalipsa Merdenelelor, care a măturat tot ce a prins în cale. Ne lingem rănile și încercăm să reconstruim, jelindu-i pe cei pierduți.
Dar Apocalipsa Merdenelelor n-a fost un sfârșit, ci un început pentru o serie de evenimente devastatoare, care ne-au pus la grea încercare. Îți scriu cu durere în suflet și lacrimi în ochi, gândindu-mă la turistul de pe litoral care a fost salvat de la înec de trei ori în aceeași zi, a intrat și a patra oară în mare și s-a înecat. Totuși, o rază de speranță a venit tot de pe litoral, unde două turiste curajoase au scos o dronă cu explozibil din mare, au luat-o de aripi și au cărat-o 5 metri, înainte de apariția geniștilor, care au detonat controlat încărcătura explozibilă într-o groapă special amenajată. Poate că nu suntem pierduți. Sau suntem.
Cu toate că Apocalipsa Merdenelelor ne-a băgat într-un rahat financiar până-n gât, am pierdut 770 de milioane de euro, bani gratis, din PNRR, pentru că n-am îndeplinit la termen jalonul privind reforma salarizării bugetarilor. «N-am îndeplinit la termen» e doar o formă elegantă de a spune «Partidele s-au pișat, din nou, pe România, pentru că n-au fost în stare să ajungă la un consens pe legea asta». Nimic nou.
Între timp, Recorder ne-a anunțat că Lucian Pahonțu, omul care conduce SPP de peste 20 de ani, și-a început cariera în Trupele de Securitate și s-a aflat, în noaptea de 21 decembrie 1989, în dispozitivul trimis în zona baricadei de la Intercontinental, unde au fost uciși 48 de oameni. După Revoluție, îl regăsim și în dispozitivul de la Piața Universității, la mineriada din iunie 1990. Detalii mărunte din CV, probabil n-au mai încăput între „cunoștințe avansate pachet Microsoft Office” și „spirit de echipă”.
Dezvăluirile au făcut valuri în societate, dar au produs o liniște agresivă în televiziuni și presa aservite. Societatea civilă a cerut explicații, iar Nicușor Dan, președintele ales și cu promisiunea unei „Românii oneste”, a ieșit, în cele din urmă să-l apere pe Pahonțu: cine a participat la represiune n-are ce căuta într-o funcție înaltă în stat, a spus el, doar că Pahonțu, în opinia sa, nu se află în situația asta. Recorder a revenit cu documente și mărturii care contrazic concluzia președintelui. Nimic nou, ne-am obișnuit deja, într-un an, să ne dezamăgească Nicușor Dan.
Indignarea a culminat vineri, 28, luna stelară august, ziua 8 PAM, cu un protest la Cotroceni, unde s-au adunat câteva zeci de oameni să-i ceară președintelui demiterea șefului SPP. Mai puțini decât s-au așezat, probabil, la coadă pentru merdenele în Amzei. Nu pot confirma, dragă Răzvan, cifrele, pentru că, din motive încă neelucidate, nici în viitorul în care mă aflu Institutul Național de Statistică nu monitorizează fluxul strategic de merdenele. Dar imaginea spune ceva despre România anului galactic 2026: pentru un general cu trecut în Trupele de Securitate și implicat în represiunile violente de la Revoluție și de la Mineriade ieșim în stradă cu zecile. Pentru o merdenea, ne mobilizăm național.
Nu știu dacă mesajul ăsta va ajunge la tine, dragă Răzvan de acum 9 zile. Dacă ajunge, te rog să nu încerci să schimbi nimic. Oricum n-ai cum.
Oamenii vor sta la coadă, merdenelele se vor termina, România va pierde 770 de milioane de euro. Un general cu un trecut pe care ar fi trebuit să-l discutăm de mult va continua să conducă serviciul care îl păzește pe președinte, iar câteva zeci de oameni vor ieși în stradă.
Apoi va veni alt scandal. Și altul. Și, pentru câteva zile, fiecare va fi sfârșitul lumii.
Asta am înțeles aici, în viitor: România nu trăiește de pe-o zi pe alta, ci dintr-un scandal în altul și dintr-o uitare în alta. Ne revoltăm, comentăm, dăm share, ne certăm, cerem demisii, facem meme-uri. Apoi apare următoarea merdenea și memoria colectivă își golește cache-ul.
Poate ăsta ar trebui să fie adevăratul nostru plan de țară: să reușim, într-o bună zi, să ținem minte ce ni s-a întâmplat săptămâna trecută.
Până atunci, închid transmisia. Trebuie să plec, s-a băgat ceva nou la Amzei și deja e coadă.
Sfârșitul transmisiei.
29, luna stelară august, ziua 9 PAM.”
