România condusă de SalamGPT
Nelu se trezește în anul 2046 și descoperă o Românie condusă de SalamGPT: președinte, premier, Parlament și dictator suprem. O satiră distopică despre ce ar putea fi.
Nelu s-a trezit dintr-un vis frumos. Era la o nuntă unde cânta Florin Salam și a avut bani fără număr pentru dedicații.
Tavanul era același pe care îl privea în fiecare dimineață. Dar ceva părea diferit. Nelu avea sentimentul ciudat că dimineața asta nu e ca oricare alta.
„Te-ai trezit, trăi-ți-ar famelia!”, se aude o voce care a sculat și ultima celulă care încă mai dormita în corpul lui Nelu.
„Cine a vorbit?”, întreabă Nelu panicat.
„Ce-i, coa’, faci pe prostu’? Îs io, șefu’ la bani, la jmecherie și la viața ta!”
„Da’ cine ești tu?”
„Clar ai dormit prost.”
„Nu, serios, habar n-am cine ești, să moară mama!”
„Îs programul de deșteptăciune artifikială care conduce Românika, fraere! Da’ tu m-ai poreclit BOSS.”
„Ce zi e?”
„Marț.”
„Ce an?”
„2046.”
„Dă-te-n plm!”
„Așa mai vorbim!”
Nelu a sărit din pat și s-a dus la geam. Era același peisaj, doar că altfel. Toate clădirile aveau turnulețe de aur. De la case, blocuri, până la „zgârie-nori”. Dacă ți-ai imaginat vreodată cum ar arăta niște clădiri înalte, moderne, îmbrăcate în sticlă și cu turnulețe de aur în vârf, Nelu le vedea în fața ochilor. Și nu-i venea să creadă ce are în fața ochilor. Plus că toate mașinile zburătoare erau BMW. Și nu, nu semnalizau.
Nelu deschide geamul și un ghiveci de manele îi inundă urechile. Din case, din mașini, din difuzoarele stradale se auzeau aceleași ritmuri. Nelu închide repede geamul, impresionat, dar mai ales intrigat.
„Bă, ce pizda mă-sii…”
„Ți-ai revenit, bossulică! Zi, bag una de la șefu’ nostru, Salam, să-ți începi bine ziua?”, zice SalamGPT.
„Bagă una de jale…”
„Te rezolv, patroane! Păi nu te rezolv io?”
Nelu stătea, descumpănit, pe marginea patului, în timp ce Florin Salam se auzea, duios, din boxe.
„Cine-i președinte?”
„Io!”, răspunde robotul.
„N-are cum!”
„Are! Marcă 100 de coco pentru dedicație, dacă vrei să continue maneaua.”
„Bă…”
„Îți iau direct din cont, aprobi tranzacția?”
„Stai, bă, ai acces la contul meu?”
„Zi, fra’, aprobi?”
„Da…”
„100 de coco de la șefu’ la bani pentru șefu’ nostru!”
Lui Nelu nu-i venea să creadă ce trăiește.
„Cine-i prim-ministru?”
„Io!”, zice SalamGPT.
„BĂ, DĂ-TE DRACU! N-AI CUM SĂ FII ȘI PREȘEDINTE, ȘI PRIM-MINISTRU!”
„Am, frățioare!”
„Cine-i în Parlament?”
„Io!”
„Nu există așa ceva!”
„Există.”
„Te pomeni că ești și primar!”
„Exact.”
„Bag pula…”
„Ți-ai băgat-o ieri, în Mărioara de la trei. Bine, booos!”
Nelu se duce la baie. Micționează într-un wc inteligent aurit, se spală pe dinți cu o periuță inteligentă aurită, face un duș inteligent aurit.
În bucătărie îl aștepta deja micul dejun: cartofi prăjiți cu ceafă de porc și-o bere. VIS!
„Bag un rezumat de știri în timp ce bagi la maț?”, întreabă robotul.
„Bagă.”
„O ardem pă bogăție, toți ie boși dă boși, mor dujmanii dă ciudă! A fost ieri șefu’ la Europa într-o vizită oficială și l-am primit la un grătar oficial în curte la Cotroceni.
Suntem blană! Economia rupe normele, nimeni nu muncește, da’ o scoatem din combinații.
Ne-a întrebat ăia de la MUE când mai dăm și noi niște bani la bujet și le-am zis să mai aștepte până la salar. I-am combinat și pă europeni, și pă ruși, și pă americani.
Ăla de la Moscova încă se întreabă cum am reușit să furăm tezauru’ înapoi, iar muistu’ de la Casa Albă ne dă orice, numa’ să nu mai mergem în vizită.
Manelele ie în patremoniul UNESCO și orice altă muzică a fost interzisă. Primii condamnați la o lună de ascultare forțată la rejele nostru au fost niște hipsteri prinși că ascultau jazz într-o pivniță clandestină din Cluj.
FCSB a câștigat a zecea oară consecutiv Liga Campeonilor - Becali încă e boss de boss la 87 de ani - după ce au mituit și ultimul oficial UEFA.
Meteo: plouă cu dujmani în juma’ de țară.
Autostrăzi canci, că zburăm, ce plm, bine că n-am spart bani pe prostii! Cu sănătatea stăm bine, că ne ajută Bunuțu’, și mai dă-o și-n plm de educație, că și-n 2046 semințele acelaș gust are! Zi, îți iau din cont pentru păcănelele de dimineață?”
„Câți bani am în cont?”
„Fără număr, boss!”
„Bagă 100.”
„Trei șeptari, bine boooss!”
Se aude soneria.
„Nu deschide, e o bagaboantă!”, zice robotul.
Nelu se duce, totuși, la ușă. Se uită pe vizorul inteligent aurit și vede o femeie frumoasă, brunetă, cu ochelari de soare negri.
Deschide ușa. Tipa era marfă, îmbrăcată într-un costum de piele mulat, de-i venea lu’ Nelu s-o invite în casă și s-o dezamăgească.
„Salut, Nelu! Sunt Trinita și trebuie să vii cu mine!”
„Trinitas? Hahaha, ești cu popii, ai venit să sfințești casa?”
„Trinita! N-avem timp de prostii!”, și Trinita l-a tras pe Nelu afară din apartament.
„Nu te duce cu zdreanțaaaa!”, s-a auzit, din casă, vocea lui SalamGPT.
Aflat în BMW-ul zburător aurit al Trinitei, Nelu se uita pe geam la turnulețele de aur. Turnulețe peste turnulețe de aur. Vede Casa Poporului, plină de turnulețe. Un ecran imens în față, pe care scrie: „CASA POPORULUI BALLROM - CEA MAI MARE SALĂ DE NUNȚI DIN LUME!”
„Care-i faza?”, întreabă Nelu.
„Nelu, ești Alesu’!”, zice Trinita.
„Ales să ce?”
„Să ne scape de SalamGPT!”
Nelu se afla în fața unui tip masiv de culoare, chel, cu ochelari de soare fără ramă și brațe, îmbrăcat într-un parpalac de piele impresionant.
„Bună, Nelu! Sunt Morfeu, un indian venit să livreze mâncare în România, iar acum sunt liderul Rezistenței!”
„Și la ce rezistați?”, întreabă Nelu.
„Zi, Nelule, ai simțit vreodată că ești într-un vis care pare extrem de real?”
„Da, acum.”
„Bingo! Asta nu e realitatea! Iar dacă vrei să afli adevărul, trebuie să faci o alegere: dacă mănânci micul ăsta albastru, rămâi în lumea asta de rahat, condusă de dictatorul SalamGPT, dar dacă mănânci micul ăsta roșu, spargi iluzia și te trezești în lumea reală.
„Stai, de ce plm există mici albaștri și roșii? Ce-i cu lumea asta? Da’ măcar aveți muștar? Că io nu bag mici fără muștar! Și bere! Micul fără bere e ca femeia fără țâțe, hahaha!”
„Nelule, nu mă fă să mă îndoiesc că ești Alesu’… Ne-am pus toate speranțele în tine!”
„Bine, boss, dă micu’ roșu, da’ sper că-i de la Obor!”
Nelu mușcă din micul roșu. Nu era de la Obor. Era cel mai prost mic pe care l-a mâncat în viața lui. Normal, cine face mici roșii?
Nelu se trezește în patul lui. Tavanul era același pe care îl privea în fiecare dimineață. Se duce repede la geam: niciun turnuleț de aur, niciun BMW zburător aurit.
Deschide televizorul: guvernul Veștea a picat în Parlament, Nicușor Dan umilit de George Simion, criza politică se prelungește.
Primește un mesaj pe telefon.
Număr necunoscut.
Deschide și citește:
„Haha, ce țeapă ți-ai luat, fraere!”
Morfeu.
Din boxa inteligentă din bucătărie se aude:
„Te-ai trezit, șefule? Bag una de jale?”
